Dragostea de ţară şi mândria apartenenţei la un neam nu fac parte din lucrurile pe care le poţi învăţa la şcoală, cum nu poţi induce induce copilului sentimentul religios profund. Credinţa şi patriotismul se învaţă în intimitatea trăirilor personale. În şcoală, copilul dezvoltă înţelegere şi sensibilitate pentru simbolurile acestui popor, de orice natură ar fi ele – de la drapel şi imn la personalităţile care ne fac mândri de naţionalitatea noastră.
Dascălul îl învaţă să aibă încredere în culorile steagului, în istoria zbuciumată şi pe alocuri frumoasă, în viitorul pe care-l poate schimba. Din păcate, singurul lucru care nu-i stă în putere să-l facă e să-i arate cum se cos peticele pe un suflet din care viaţa smulge încrederea. Şi nu din pricina unor eşecuri individuale sporadice, ci pentru că generaţiile de lideri care se tot succed în scaunele prezidenţiale, guvernamentale şi parlamentare uită subit de aceşti copii minunaţi, deşi ei sunt şi vor fi mereu suprema lor responsabilitate.
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!
No comments:
Post a Comment