PORŢILE NORDULUI
IERBURI ÎN PÂRG - REFLEXII DUPĂ LANSAREA DE LA CLUJ
Vă dau de ştire că joi, 31 ianuarie 2013, la Cercul Militar din Cluj, orele 17, s-a petrecut un eveniment care nu poate fi cuprins în cuvintele obişnuite ale unei ştiri culturale. Au dat ierburile în pârg, adică s-au copt fructele maliţiei adolescentine a unor autori, precum urmează: DIANA FRUMOSU, DORU EMANUEL ICONAR, OANA CRISTINA BĂNUŢĂ, ROXANA LISANDRU, MARIA FĂRÂMĂ, EMA ROTARU, OANA OJICĂ, ELLA ENESCU, BIANCA PETCU , IULIA SMARANDA IOANA NEAMŢU.
Aceşti tineri s-au adunat sub scutul unui antologii de poezie şi proză, IERBURI ÎN PÂRG, Editura Transilvania, 2012, volum editat în COLECŢIA CITITOR DE PROZĂ, coordonată de EMANUEL POPE, fratele mai mare al temerarilor autori. Din CV-urile transcrise cu dezinvoltură în structura cărţii, se deduce că domnişoarele şi domnii adunaţi buchet în susnumitul volum, sunt dedaţi la ştiinţă şi învăţătură de carte, o preocupare vocaţională arhaică şi ieşită din uzul naţiunii manelizate, tinerii învaţă cu o sârguinţă dezarmantă, înfruntând autoritarismul şcolii tutelare , chemarea de sirenă a străzii, zgomotul şi furia autorilor decadenţi şi premiaţi oficial, poveţele de bine şi de oportunitate acomodantă cu cerinţele pragmatice de succes, susurate sfătos maternal şi paternal. Nu numai că învaţă, dar au îndrăzneala să-şi aleagă obiectul învăţăturii, citesc ce vor ei, scriu cum vor, literatura este pentru ei reflexie, confesiune , prospecţie psiho-socială, mărturie despre nimicul reprimant al societăţii româneşti. Altminteri sunt prietenoşi şi sinceri, sunt critici fără să fie negaţionişti, şi mai ales au o superbă modestie, nu se cred nici genii nici neînţeleşi, ei ştiu una şi bună, că prin scris devin nemuritori. Prefaţatorul de volum, domnul Al. FLORIN ŢENE, afirmă cu fermitate, parafrazându-l pe EMIL CIORAN: Când valorile pentru care luptă aceşti tineri talentaţi se cristalizează într-o adevărată lucrare de artă, atunci acei tineri s-au integrat în devenirea culturală.
Pe coperta a IV a cărţii, stau de gardă FELIX NICOLAU ŞI ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ.
FELIX NICOLAU obesrvă că antologia energicilor autori este flămândă de totalitate, şi mărturiseşte o stare de spirit ieşită în afara locurilor comune pentru un adult hârşit de artă şi de cultură: E captivant să vezi spiritul nonconformist din interviuri, contrazis de gingăşia şi de narcisismul textelor.
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ escortează iniţiativa lui Doru Emanuel Iconar cu o laudatio tranşantă, de natură a-i pune în gardă pe dinozaurii plescăitori ai culturii româneşti: Această antologie confirmă ceea ce spuneam într-un interviu, şi anume că , dincolo de privirile dezaprobatoare aruncate generaţiei tinere de moşneguţii educaţiei publice, în România se cristalizează o nouă elită literară.
Aşadar, odată produsul carte-autori-comentatori, prezentat cu rigoare şi cu respectul cuvenit, se cade să povestec din aducere aminte cam tulburată de avalanşa de emoţii, cum a fost lansarea de carte la Cluj, taman în inima Ligii Scriitorilor Români, unde Domnul Al. Florin Ţene a îngăduit ca volumul Ierburi în pârg să fie celebrat într-un mod deosebit. La ora 16.45 sala de cenaclu era aproape vidă. Eram prezenţi noi, cei veniţi din Baia Mare, editorul, Mihai Ganea, suporteri adhoc pentru tânara generaţie,Aurelia Oancă, prozatoare pentru copii mari şi mici, Aurelia Velea ,epigramistă cu verbul înţepător şi neastâmpărat, şi subsemnata, modestul cronicar. La un moment dat uşa monumentală se deschide insidios şi încep să curgă valuri valuri de oaspeţi în eleganta incintă, doamne şi domni manieraţi, cu un instinct al etichetei de protocol de-a dreptul intimidantă. Apoi au început să intre timid şi discret nişte tineri costumaţi la patru ace, eleganţi, delicaţi, fete şi băieţi parcă pogorâţi din tablouri de epocă înfăţişând misterul şi graţia aristocratică. O sticlă grasă, rubicondă şi cutiile cu fursecuri şi pişcoturi îi dădeau de gol. ErauEmanuel, coordodonatorul de proiect, Oana, studentă la teatru visând să joace cu casa închisă, deocamdată scrie laolată cu prietenii ei, apoi, susţinătorii, autodeclaraţi fani, între care i-am cunoscut pe Codrin Şi Cătălin. Ceilalţi erau preocupaţi cu protocolul, nu i-am deranjat, ce naiba să le spun, bine aţi venit în literatură, printre scriitori? De unde să ştiu eu ce le forfoteşte ca răspuns? Şi de ce să mă aflu în treabă cu conversaţie de complezenţă?
Am tăcut cu multă bună cuviinţă, ceea ce îmi stă în fire. A urmat desfăşurarea punctuală a cenaclului LSR, am audiat, cum am putut să mă concentrez, manifestarea de spirit şi de cultură a colegilor din Cluj. Recunosc că eram mai mult preocupată de felul în care am să introduc în program prezentarea de carte a tinerilor autori. Momentul cheie a sosit, domnul Ţene a introdus tema cu tact, Mihai Ganea, editorul, a spart gheaţa cu autoironie şi umor, a mărturisit că se simte onorat ca editor să înlesnească apariţia unei cărţi inedite sub egida site-ului Cititor de Proză, şi-a exprimat gratitudinea faţă de Emanuel Pope, şi gata, a tăcut şi mi-a predat ştafeta de a duce la capăt prezentarea. Şi dus a fost de la masa oficială. Ăia mici se uitau la noi ca prin sticlă. Eu ştiam prea bine , citisem cu atenţie carte, ce repede ne pot procesa ca personaje pentru reflexiile lor, şi mai ştiam că spiriduşii aceştia, devreme ce au în stâpânire netul, nu pot fi opriţi din avântul lor de comunicare şi de prezentare caricaturală. Vorba ceea , noi, ca liceeni, tocmeam tot felul de răzmeriţe subterane, cu nişte amărâte de bileţele, strecurate pe sub bănci, pe când generaţia info nu are bariere şi frontiere. Mi-am luat şi eu inima în dinţi şi am dat drumul la primul lucru care mi-a trecut prin cap: temerile primarului englez şi ale cetăţenilor britanici mai scorţoşi cu privire la prezumata invazie a românilor în Anglia. Câtă vreme am luat act de speţă din mass media şi din presa tabloidă, să spun drept, nu am simţit nicio revoltă şi nici ţâfnă patriotică. Ştirea mergea umăr la umăr cu indexul mizeriei româneşti cotidiene, ce să mă ştropsesc ca bun român, când conaţionalii din proximitatea vicinală, au rupt în două cu salbaticie un copăcel, ca să-şi fabrice un băţ, şi aruncă pătimaş cu pietre în geamurile de la autobuze?
Mă uitam la tinerii din sală, la susţinătorii adulţi, era o Românie altfel, o Românie stilată şi educată, iar autorii înfrăţiţi în ideea unui volum antologic, nu prizează nici scatologia, nici decadenţa cu iz de manie sexologică, nu profesează isteria naţionalist patriotardă, nici sterilitatea ifoselor şi a fiţelor. Am remarcat cu apăsare voinţa şi determinarea acestor autori de a se subscrie vocaţiei de scriitori, după exercitarea unui stagiu impresionant de învăţătură şi cultură rafinată. Am aruncat şi o idee care sper să prindă rod, anume să-şi prezinte Ierburi în pârg într-o traducere elaborată, performantă, în limba engleză. Fiecare autor cu un traducător la purtător, de preferinţă tot un olimpic, la engleză. Iar cartea să fie promovată în liceee englezeşti. Merită neliniştiţii britanici să-i invadăm de-adevăratelea, cu resursele umane româneşti de elită umanistă.
USR şi ICR să rămână redute instituţionale arhaizante şi anchilozate, cu gustul lor morbid de promovare a unei imagini de români mutanţi , aşa cum se deduc şi se adeveresc ei din literatura premiată, tradusă şi promovată pentru uz extern. Gândesc că e chiar mai bine să nu pună ochii pe ei protipendada oficializată, să nu-i deoache şi să-i mâne în direcţia atemporală a scriiturii liricoide nevertebrate, leşioase, sau către zona furiei de mahala cu lustru metaforic.
Închei această relatare neconvenţională cu nădejdea că tinerii autori vor persevera în demersul lor cultural cu aceeaşi seriozitate şi determinare ca şi până acum. Succesul poate fi un dar otrăvit, dacă ei, autorii de proiect, nu-l vor gestiona inteligent.
Virginia Paraschiv, Baia Mare
No comments:
Post a Comment