Noul număr al revistei Faleze de piatră

 

http://falezedepiatra.net/

Cuprins : 

• Category: Arte  (5)
  • Aşa am învăţat să iubesc Brăila 
    Brăila, este stră-străbunica mea din moşi strămoşi. Fac aceasta mărturisire de suflet findcă ea s-a născut prin preajma anului 1360, în partea de Est a României pe malul Dunării. Din totdeauna i-a plăcut să primească oaspeţi din toate colţurile lumii, fiindcă uşile portului erau deschise pentru toate vasele maritime mari, remorchere…
  • Caii..pictorilor  
      Calul a fost din totdeauna unul din animalele preferate ale pictorilor. Poate pentru ca e gratios,intelligent, poate din cauza ca a insotit omul in toate activitatile sale pasnice sau nu… In scenele de lupta, apare ca un personaj principal. E nelipsit din tablourile consacrate eroilor victoriosi, dar e frecvent si in scenele rurale sau de…
  • Doua poeme desenate 
    Motiv de desen El îşi trase un fir de iarbă prin tâmplă, murise şi se-nfigea în pământ cu fiecare val de toamnă şi migratoare stoluri de schije. Nişte străini semnaseră cândva ultimul tratat de pace, dar la el ploua cu noroi în toate dimineţile, deasupra lui creştea un câmp de lucernă albastră. mi-am tras un cuţit în…
  • Haosul în arta modernă 
    Arta secolului al XX-lea încerca, chiar şi după apariţia non-figurativului, să menţină o oarecare ordine în formele de expresie. Oricît ar fi fost de metafizice, de gestuale, organizarea interna a lucrărilor putea fi recunoscută. Deseori, mari artişti care apelau la mijloace de expresie neconvenţionale, chiar rebele – încadrate azi la…
  • Un kitsch (despre Marcel Duchamp şi nu numai) 
    Marcel Duchamp (1887-1968) este considerat unul din marii artişti ai secolului al XX-lea. Nu atît datorită numărului mare de lucrări – în realitate, are extrem de puţine -, nici datorită scrierilor de teorie şi critică a artelor plastice, ci, mai cu seamă, pentru că mai toţi avangardiştii îl recunosc drept "Tatăl" lor, în tot ceeea ce…
• Category: Articole  (4)
  • Aşa am învăţat să iubesc Brăila 
    Brăila, este stră-străbunica mea din moşi strămoşi. Fac aceasta mărturisire de suflet findcă ea s-a născut prin preajma anului 1360, în partea de Est a României pe malul Dunării. Din totdeauna i-a plăcut să primească oaspeţi din toate colţurile lumii, fiindcă uşile portului erau deschise pentru toate vasele maritime mari, remorchere…
  • Interludiu 
       (Fragment din volumul „Comicul nimicniciei”) Înainte de a continua să urmărim cum se dezvoltă dialectic jocul antinomiilor - un joc pe care ni l-am propus din raţiuni evident partizane -, considerăm că sunt necesare două scurte priviri asupra unor aspecte ale problamaticii puse în discuţie: pe de o parte, am dori să …
  • Întotdeauna, Poetul se numeşte Eminescu 
    A intrat în lume cu un ţipăt, ca noi toţi; plângând, ca noi toţi; în inima iernii, când Dumnezeu a hotărât din nou să fie lumină şi cruce   Seara, la leagănul pruncului au venit ursitoarele. Prima ţinea în mâini un glob de aur şi, apropiindu-se, a aşezat globul in legănel, rostind cu glas de izvor: -…
  • Scrisoare către Socrate  
    ÎNȚELEPTULE SOCRATE, O sentință la moarte: „Socrate se face vinovat de a nu onora zeii pe care îi onorează cetatea și de a introduce divinități noi. Se mai face vinovat de coruperea tineretului. Pedeapsa cerută: moartea!” Realitatea e alta, tu ai atacat pe sofiști, pe poeți, pe generali, pe oamenii politici etc. Ai fost primul …
• Category: Literatură pentru copii  (2)
  • Albinele 
    Pe scenă, în spatele copiilor sunt patru stupi. În fața lor sunt cât mai multe flori, iar printre ele, copiii deghizați în albine.Unii stau jos, alții în picioare iar matca pe un scăunel.   Personaje: Povestitorul Un fluture Matca Trei albine mari Trei albine mici Doi trântori Un urs Povestitorul :   …
  • Căsuţa albastră din lună  
    În clasa a V-a, spre surprinderea tuturora, Mădălina a luat premiul I, dar, la serbarea de sfârşit de an, n-a putut să vină niciunul dintre ai săi, căci tatăl era  plecat, de vreo jumătate de an, pe undeva, prin Uniune (cele trei vederi pe care le primiseră, până acum, purtau mereu altă ştampilă), iar mama trudea şi ea departe, la Bistra…
• Category: Poezie  (42)
  •  5 poezii cu ocazia împlinirii a 55 de ani de la moartea lui Consta... 
    Sculptorul   Brâncuşi îşi ciopleşte gândul peste inima pietrei în forme de sărut poarta se deschide îndrăgostiţii trec sculptorul moare se aşază masa tăcerii pe scaune doar doisprezece cei care l-au iubit Jiul doar murmură spiritul său se înalţă prin coloana fără sfârşit apoi familia împuţinată aşeza…
  •  Ce faci astăzi? 
     Ce faci astăzi?    Mă uit pe geam  şi nu te văd,  îmi beau cafeaua ...  nu eşti în zare,  pendula ticăie a sfârşit de an  viaţa are o formă de sferă gotică.  Ce face Irina?  E fericită?   Ce fac astăzi - mă întrebi, strivind forma barocului târziu, violoncelul de Prado, sublime…
  •  Dimineţi ortogonale 
      mă dau jos din pat afară e o zi solară, peste cap păsări sobele fumegă orizontal nu te-am visat destul se pare şi păsări mari îmi aduc ancore timonele unei caravele cu care plutesc spre tine într-o călătorie cu multe necunoscute tu la capătul plapumei cauţi graniţa tăcerilor elocvente fericirea nu vine dinspre…
  • alo tată /poemul anonim 
    e pruncul care miroase a noapte uitată pe pervaz cu mâinile mereu îndreptate spre bec e cel care în rugăciunile lui se pişă în scutece şi suge din mamă ca acul busolei nordul tată prin oglinzi văd doar pietre slabe legănând singurătăţi bolnave   alo tată sunt puştiul din plastilină care merge acum spre…
  • Amintiri de iarnă 
      Pe plai de baladă, cu sate bătrâne, Bunicii uitați își așteaptă nepoții, Sperând că-ntr-o zi s-or strânge cu toții, Prin timpuri tot grele, ce zile-or rămâne... Cum poate o lacrimă moartea s-amâne Când viscole dau târcoale ca hoții Și geruri dușmane-și aruncă baloții De gheață și țurțuri și-omături stăpâne? …
  • baladă 
    bunicul s-a aşezat pe băncuţă mâinile meşteresc ochii râd nu prea are timp să vorbească iar eu mă ascund în tulpina cireşului ca să creştem odată ne jucăm atât de frumos tustrei răul nu mă scormoneşte încă pe dinăuntru şi dacă-mi intră sub unghii îl spăl seara cu mult săpun într-o covată lin şi frumos scobită ca…
  • Ceai cu Adala ( colaj ) 
    Greaţa Felia de lămâie are azi gustul perfect după greaţa însăşi a apucat-o dis-de-dimineaţă pe când îi încolţea un gând galben ca un fluier gura i-a fost atât de strânsă-n pungă încât s-a stors în ea acum zace ca o iubire scofâlcită în postludiul mileniului ADALA Am băut ceaiul acela cu tine făcând rotocoale…
  • Colaj pentru Georg Baselitz 
                                           Autori :  Ioan Mircea Popovici,  Gabi Shuster, Dorrina Sisu,  Luminiţa Ciobanu, Adrian Grauenfels   fumătorule de pipă ce eşti sper să nu fiu prea poetic şi nici ermetic şi să întrezăreşti că-s pe bune hotărât să cultiv livada bucuriei vin ele unele…
  • Condiţie unică 
    şi m-am făcut mic, mic de tot; omul mă întrebase cu speranţă despre condiţia de poet, îmi argumentase că a citit sute de cărţi, comentarii ale marilor critici, că toate acestea îi dădeau sens vieţii şi înţelegerea lucrurilor. aştepta doar mica scînteie ce lămureşte asemeni mîntuirii. spera că omul cu cearcăne o ascunde…
  • Cu firul sorții... 
    Cu firul sorții...   Cos  pe brâul Ilenei Cosânzene, Floarea gerului de foc Și-ale gândului adânci însemne, Căci n-a rămas în inimă un loc, Nesărutat, nemângâiat  deloc... La Făt-Frumos aprind apusul, Nemărginit în tremurul iubirii, Cel Nenumit trecând peste arcușul Svâcnirilor de sân a firii și-a privirii... Doar…
  • Cuc răguşit / N-am reuşit privire dobândită/Uşa către moarte 
    Cuc răguşit     Un ceas cu cuc răguşit   îşi dădea ochii peste cap   de câte ori timpul o lua înainte.     l-am pândit într-o zi   când năpustea afară,   să fim prieteni   i-am zis,   să nu mai gonească orele   din cutia de…
  • doar câmpul şi macii / Singurătate, planetă ”rotundă” 
     respirând greu, din valea pârâului tinereţea abia se auzea eu învăţasem să beau, tu râdeai doar câmpul şi macii ne mai înconjurau luna şi focul, în joacă, din umbrele noastre îşi zideau pe deal cazemate deveniserăm, aşa dintr-odată, cu toţii extrem de esenieni tu pregătindu-te să ierţi eu pregătindu-mă să…
  • Doi 
    Doi   de foame, se mâncau între ei de singurătate, îşi scuipau degetele la interval de 2-3 secunde de iubire, se miroseau şi apăreau din nimic de dor, se ghemuiau unul în altul şi se contopeau ca-n poemele siropoase ale mai marilor devenind unul de bravi ce erau, din când în când mai tăiau sfoara apoi rămâneau…
  • Dor de verde stins 
    Uneori coborîm drumul spre noi înşine, în lumea dinaintea pierderii, ca şi cum ai jupui crusta de pe o rană cît mai demn căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred şi doar această tărie de-a socoti iubirea-mi un lucru firesc e tot ce se opune absenţelor tale acolo unde însăşi zăpada n-a căzut…
  • Doua poeme desenate 
    Motiv de desen El îşi trase un fir de iarbă prin tâmplă, murise şi se-nfigea în pământ cu fiecare val de toamnă şi migratoare stoluri de schije. Nişte străini semnaseră cândva ultimul tratat de pace, dar la el ploua cu noroi în toate dimineţile, deasupra lui creştea un câmp de lucernă albastră. mi-am tras un cuţit în…
  • E plin de greieri în ochii poeţilor 
    e plin de greieri în jur mari cât turnul eiffel scris cu literă mică orice turn devine banal e frig în mansarde fără focuri aprinse în inimi e toamnă şi e plin de greieri în ochii poeţilor e plin de turnuri care se năruie pe tabla de şah a vieţii cântece sinistre răsună în timpanele invadate de cer şah mat dumnezeu…
  • est Deus in nobis  
                                             lui  Mihai Eminescu, Aplecat smerit deasupra cuvintelor şi cu palma stângă lipită pe inimă, aşa începe poemul acesta despre Întruparea  Duhului Sfînt pe pământ şi despre Cuvântul care s-a pogorât în frigul şi bezna trupului…
  • Evanghelia întâi a poetului 
    EVANGHELIA ÎNTÂI  A POETULUI       Dumnezeu a înverzit pomii şi poetul a scris cum au înverzit pomii; Dumnezeu a întors păsările şi mai iute decât întoarcerea lor a fost întoarcerea vieţii noastre de pasăre, şi mai iute decât întoarcerea vieţii noastre de pasăre a fost scrisul întoarcerii…
  • în bătaia gloanţelor oarbe 
    în bătaia gloanţelor oarbe un amurg bifurcat în orizonturi distincte nu e o poveste cu happy end dar pe maidanul pustiu hoinărim numai noi numărându-ne rareori zilele noaptea salvăm fericirea pământului rescriind alt final tragediilor antice nicio mamă nu mai naşte eroi iluzia înfăşoară cuvintele ni le sugrumă cu disperare şi…
  • În lumea lui Dante 
    E târziu, e miezul nopţii şi-o lumină trecătoare, dezbrăcată de culoare, se ascunde-n gândul sferic, fantomatic se transformă într-un car de foc eteric, ce străbate galaxia pe orbite arbitrare. A trecut prin lumea noastră, care nu-i o acuarelă, este haos şi-ntuneric, iar repere nu există, cu o faţă-aşa perfidă are fiţe de…
  • în vreme de război cad fluturi 
    orașul acesta alb îmi oprește timpul și-aș vrea să-mi îngrop palmele în veșnicia unui țurțure apoi să-ți topesc inima în treacăt cu un suflu hipotermic ca atunci când tragi fermoarul pe dinăuntru și apar oasele goale   mă rătăcesc printr-un alt fus orar nu mai am chef de poezia asta moartă îmi cresc…
  • îngerii mei au cuie în talpă 
    orașul părea grotesc îngrămădit într-un spectacol uman sugrumat oglinzile nu mai puteau să te uimească și de atunci îngerii mei își poartă cuiele în talpă mă pierd somnambulic în timp cu pași solitari risipiți într-o iminentă arcadă cerească o să ne unim brațe și trupuri zidite ca într-o piramidă sticloasă doar…
  • Între singurătate şi destin 
      “Să trăieşti frumos şi să spui mereu:                        < Viaţa e-o poveste, e stare, emoţie, e vis...                                         ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă >!” Asemeni picturii lui Bruegel, - iluzie şi vis - ca-ntr-un…
  • metamorfoze 40-copacul cu vorbe 
    Piatra din care m-am născut mi-a acoperit rănile facerii eu nenăscutul dintr-o stâncă şi un izvor simt încolţind în ochiul meu stâng imaginea Odille-ei iar din urechea dreaptă bătaia aripilor ei peste toate umbra vrăjitorului din pădure . Spectatori nepăsători la show-ul Prefacerii Uitaţi că lumea e o scenă şi luaţi…
  • numele 
    m-am născut în 1970. multă vreme am ştiut că a fost un an bun (deşi am aflat pe la 11 ani dintr-un timbru că au fost inundaţii). mă gândeam: oare cât o să trăiesc? până în 2050? eram fericit. aveam o stea norocoasă. nu era chiar aşa de rău cu mâncarea. tata avea bicepşi de aviator. citeam. se citea mult pe atunci. şi se…
  • O moarte mică  
    voi mai trăi o moarte mi-am zis azi după ce am dat mîna cu mine tovărășește una mică, așa, cam cît cinci degetare de universuri neștiute doar una, atît cît să uit că trecutul pe care l-am pierdut am fost doar eu îmbrăcată în cele mai urîte haine o moarte mică de tot mi-am zis, cît să-mi amintesc că n-am pierdut…
  • Oameni și anotimpuri 
      Albe flori aduce vântul dinspre știutul ținut al iubirii Trec cocori de ieri pe cerul de acasă A nopții casă de veacuri așază la masă luceferi Veri pe sub ziduri de stejar Împletesc hainele de toamnă ale pământului La șezătoare coboară și conuri de brad Vor să scrie pe firele de iarbă De la rădăcini…
  • Omul de tinichea 
    am să îmbătrânesc iubito ştiu am promis că n-am să las în urmă nici o toamnă doar trenul ăsta nebun care-mi şuieră în suflet nu a ajuns lângă zâmbetul ochilor tăi gândurile m-au închis într-o armură de fier pe care o port în fiecare anotimp am să ruginesc pe la încheieturi iubito paşii o să-mi scârţâie ca…
  • Peste umăr / Mi-ai spus că la tine în casă e cald 
    Nu mă întreba de ce te-am aruncat peste umăr. Nu mă întreba de ce căzând pe spate ți-ai răstignit umbra și ai ucis-o. Nu mă întreba nimic despre nimic. Aseară am vrut să mă des-făt...     Mi-ai spus că la tine în casă e cald Ovinele fată reptile lăptoase cu privirea vorace Ș…
  • pieta 
    dormeai netulburat în loc să-mi săruţi poveştile adunate la colţul ochilor multele poveşti nesărutate de nimeni dar atât de frumoase în felul lor încât simţeam o ciudă amară întărâtându-mă un plâns aspru în mijlocul pieptului somnului tău nu-i păsa nici de cearşaful adunat la picioare ca o zdreanţă de care te lepezi…
  • Poemul comentat (I): Marian Drăghici în Viaţa Românească 
    POEMUL COMENTAT (I)     Marian Drăghici Viaţa Românească, nr. 3 – 4, martie-aprilie 2007     (…) Una din acele bijuterii anunţate la început, celebră printre cunoscătorii poeziei lui Rodian Drăgoi, este Scrisoare către Dimitrie Stelaru. În urmă cu „mii de ani” cataclismul nuclear vai, avuse loc !…
  • Punct 
        Aş vrea să scriu un poem cu tăcerea dintre două cuvinte, exilate-n genunchi şi cu faţa la colţ, într-o cameră goală, când praful nevăzut dintre stele ninge pe cărţi, iar lumina-i mai friabilă şi mai palidă chiar decât scrisorile vechi înghesuite-n sertare uitate.   Pe urmă, vântul …
  • Sentimental lady 
    M-am îmbătat de dor şi de iarbă înşirată sub formă de săruturi între filele cărţii " The screwtape letters" deşi în adîncul sufletului sper să-l pot imita pe Ulise cu toată luciditatea de care sînt în stare. De multe ori, cînd dormeai şi ne visai pe noi doi mă strecuram îndărătul lumii locuite încercînd să nu rup…
  • Singurătate / Abecedar al melancoliei / Mica ţigariadă 
    Singurătate Visătorul sugrumat în somn Cruce de carne mă pune pe oasele tale și bate-mă până la sânge, să nu mai am după tragere de inimă să-i car pumni în stânga și-n dreapta prietenului meu invizibil cu douăsprezece fețe. Mă dialoghează-nveninat cu lumea de hoți și de târfe, apoi mă-ncuie-n tăcere,ca într-o…
  • Şoapta dumnezeului negru din turnul de control 
    alunecaţi în voie dragi pinguini în lagărul paradis ceaşca de cafea aburindă a universului vă frige buzele ca un vulcan ce erupe în creier umplându-vă tigva cu lava gândurilor folosiţi-vă aripile când lumea se întoarce pe dos când cerul crapă ca o calotă glaciară lovită de crosa lui Dumnezeu la ore târzii în noapte univers…
  • Sublimele versete ( 1) 
    Sublimele versete ( 1) Să nu te crezi niciodată profet, nu ești. Nimeni nu se urăște cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie. Trist este spectacolul căinței, derutant. Tu nu mă admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totuși conviețuim. Mulți oameni sunt plicticoși  pentru că prea se iau în serios. Nu spunea bietul Will că lumea este…
  • Ţărm 
    pe ţărmul care se încarcă de istoria vieţii mele în grădina unde se hrănesc melcii în Edenul nefericirilor noastre   sufletu-mi cu aripile urzite se umple de sânge căutându-şi scăparea   pe ţărmul unde  o mamă îşi piaptănă odorul.   autor  adrimir
  • Toamne de mătase 
    Să îţi mai spun, iubite, iar povestea De toamnă- lungă, rece şi pletoasă, Cu falduri ruginite de angoasă Şi necuprinse-n mâinile acestea.   Pe care le cunoşti aşa cum ochii Îi ştii când îţi împart o noapte-n două Şi amăgindu-ţi palmele cu rouă Te fac să-mi prinzi micsandrele în rochii.   Ar…
  • tra la la 
    am derivat doar privirea lui venus pe urma muntelui urcă acum umbra mea nu știam că sunt apropiate depărtările tale sunt așa de aproape că le aud șoaptele mângâierea vântului încolțește în ochii mei am atins acea sprijinire a durerilor încât nu mai simt nimic și apa mi-a dat acordul de a mă face valul ei doar cerul…
  • Trenul 
    Mergeam – fluieram pe calea ferată cu mâna la şapcă şi tot  mă priveam  peste ierburi să le strig  pe numele lor cât de mic, nu cred că era sânge unde - am găsit-o, nu putea fi sânge şi-acolo, ba nu  era sânge deloc şi mergeam - fluieram cum merge - mănâncă furnica  sau zboară - mănâncă vulturul, am citit undeva şi…
  • un fel de oameni / ritual  
    un fel de oameni suntem un fel de oameni care trecem unul pe lângă altul ne adunăm mai mult la necazuri, bucuriile ne sunt stricate de pe margine, precum la un meci de fotbal... eu am peste 20 de ani de când alunec din propria-mi viaţă ca săpunul din mână. uneori ne salutăm între noi, alteori nu. toţi avem numai un…
  • uneori timpul…uneori patima… 
    mă uit la nasturi        mă uit la fetiţa cu nasturi gîndesc mînuţele fetiţei mîngîie nasturii care ştiu că aşa e firesc deodată        printre boabele de mac grebla grăbită se abate asupra lor nu vom termina de citit fabule * bunicul doarme cufundat în cameră se aud în plafon papucii           …
• Category: Proză  (34)
  •  Ramura de stejar 
    Luna noiembrie începuse cu o ploaie măruntă şi rece. Puţin îi lipsise ca să se transforme într-o primă ninsoare a acelui an. În clasa noastră, clasa a-III-a, parcă se adunase tot frigul din şcoală. Cine ştie, poate fiindcă avea geamurile orientate spre nord! Era în ea mai frig ca afară! Ne uitam spre soba mare, din teracotă, îngheţată…
  • Am ales să opresc scurgerea timpului... 
      Încerc să mă obişnuiesc cu idee aabsenţei tale, şi e ca şi cum aş încerca să mă obişnuiesc cu ideea că s-ar fi putut ca tu să nu fi apărut niciodată în carne şi oase în viaţa mea şi să rămâi doar una din imaginile virtuale cu care mi-am hrănit  ani la rând viaţa pînă cînd tu ai devenit efectiv parte a vieţii mele…
  • Anotimpuri 
    Ies din spital târând cizma grea de gips. Infirmierii mi-au despicat cracul pantalonului şi stofa uniformei fâlfâie la fiecare pas. Un soldat ciudat şontâcăie prin Oradea. A  venit toamna peste oraş, o toamnă caldă şi umedă. Toată noaptea a plouat, a plouat şi-n zori. Totul e umed, galben şi cenuşiu. Mă chinuie cumplit cizma de gips,…
  • Bătrâna cu botuța (1 și 2) 
    Păşea cu botuţa ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inima satului” îşi zicea, „doară doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia” , nădăjduia bătrânica.Gâfăia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius si racorirea mult aşteptată, o ploaie or fie ce-ofi, nu mai venea. E prea…
  • Bufonul  
    Bufonul                  Universul e cartea cu un număr infinit de poveşti, de pagini, de litere; cartea e făurită din arabescuri de suflete, iar fiecare suflet e o broderie de gânduri şi sentimente. Dintre toate sentimentele, cel de care omul  se teme cel mai tare e cel al cunoaşterii propriei fiinţe. Bufonul e ostenit. Sabia…
  • Bunicul 
    E  sfârşit de august şi plouă de două zile apăsat. Ploaie măruntă, veşnică, neiertătoare. Ne-am aciuat în vagonul lui Moş Tudosă, vagon de marfă amenajat cât de cât pentru un suflet de om. Două paturi cazone, o plită de fier, cu cuptor, două mese înguste şi ceva taburete. În perete, bătute în cuie, cutiuţe de lemn, „peretare”…
  • cămaşa de noapte 
    Sunt un bolnav. Cine nu este astăzi bolnav? Suferinţe, descoperite sau nu, tratabile sau nu, tratate sau nu, reale sau nu, ne trezesc tot felul de speranţe, de dezamăgiri, de dorinţe ultimative sau numai limitative. Noi, oamenii, suntem nişte animale sociale şi de când cu internetul acesta ne este mai uşor să comunicăm, să ne sfătuim, să ne…
  • Despre reflexele condiţionate la aligatori 
    Pe certificatul meu de naştere scria şi încă mai scrie, cu meşteşugite floricele verzi-albăstrui, Ion Beremici. Dar, până la-nceput de mileniu, când a-nceput înscrierea candidaturilor pentru funcţia de primar al comunei , nimeni n-a sesizat filonul de aur care se-ascundea, încă din naştere,între cele două file filigranate şi îngălbenite…
  • Doamna de la a IV-a B şi literele cu zulufi 
      Un cap de bou ursuz se bălăngănea  prin  flamura  înfăşurată pe băţul coborât în bernă. O cutie de conservă ruginită se dădea de-a dura printre buruienile crescute pe fostul peron. Conserva scârţâia, se legăna în vânt , cu miasma de tocană, emanată din pământ. Revenind la susnumitul cap de bou feroviar, se ştie că…
  • Dragostea din Strada Privighetorilor  
    - Ştiu când s-a întâmplat, Pică. Murise tata. Aveam 31 de ani. Suferinţele nu ţin de vârstă, nici de anotimp, doar de sufletul care suferă. Tata fusese un om puternic. Gospodar. Ei sunt oameni tari, nu ca noi. De-aia îi ştiau angajaţii de frică! Îl respectau atât de mult, că respectul devenea frică. Tu ai mai auzit, mă, Pică, una ca…
  • Faust, Faustina şi Diavolul.  
    din volumul Eseuri și alte povestiri    Plictisit peste măsură, Diavolul nu ştia ce să mai facă, unde să se mai ducă. Reuşise peste aşteptări. De acum nici nu mai era nevoie de intervenţia lui. Oamenii se încăierau pentru te miri ce, se uitau chiorâş unii la alţii, se suspicionau, se criticau, se bucurau de necazul aproapelui,…
  • Fir-ai al naibii, domnule Tănase Vasilescu Lumânăraru ! 
      Calmul englezesc? Mofturi! Calmul suedez mi se pare o stare de fapt care chiar ar merita să intre în folclorul internaţional. El depăşeşte perimetrul gărzii palatului regal unde prin gesturi mici, însoţite uneori de un zâmbet, militarii afişează - în limitele unui regulament probabil mai puţin rigid decât în restul lumii - o…
  • I. Visuri  
    I. Visuri (Povestea lui Ira Miles)   Conducătorii sunt prin definiţie orbi, de la şefii de brutărie până la împăraţi. Orbirea se poate să se fi produs la naştere, dar de cele mai multe ori vine odată cu îndatorirea  de a conduce. Aceasta e o orbire parţială: conducătorului îi este îngăduit să-şi vadă reflecţia în oglindă dar nu…
  • II. Fir de iarbă  
    II. Fir de iarbă (Povestea  lui Andrei)     Noroiul plescăie. A nins cu bulgări mari de sare grunjoasă. Străzile sunt singurele care mai au  o culoare  - atunci când te uiţi pe cer nu ştii unde începe şi unde se termină pământul (nu c-ai  fi ştiut vreodată). E greu de spus daca-i iarnă ori te afli într-un oraş unde…
  • Îmbrățișarea cu Taina 
    Omul, în esența lui, este predestinat conviețuirii cu taina și se manifestă, în mod ideal, cu deschiderea absolută, cu desprinderea de centrul lui de greutate și, asemenea unui ghem în care capătul de dinlăuntru nu există, el se risipește, se desface în imensitatea tainei contopindu-se cu ea într-o armonie nepământeasă. Hmm… Poate că…
  • Încotro? 
    Ne facem din vieți povești. Alunecăm sărutând pământul, încercăm iubirile cu vârful gândului apoi ne întrebăm de ce crengile ne sunt goale și seamănă cu propriile brațe. Spunem iubirii să se îndure, să prindă rădăcină pe o frunză care șade pe tâmplă pentru a odihni lumina din crivăț cu alb. Pretindem totul vieții…
  • Iubeşte 
        (fragment din TEHNICI DE SUPER-VIETUIRE)   autor Cristi Iordache
  • La Nicula 
       Era o generozitate din partea mea să circul cu personalul Bistriţa-Dej. Mă priveau toţi cu o cătare de ochi, apoi se făceau că îşi văd de treburile proprii. Tipul de pe scaunul dinaintea mea mesteca gumă şi murmura cuvinte neînţelese. Alex m-a tras de mînecă cum ar spune un secret. Am intrat în joc şi m-am prefăcut atent. Tata,…
  • Melior-Epoca Imposibilului 
    Însă ca orice supremație ce mai devreme sau mai târziu datorită invidiei sau a dorinței supușilor de a lua inițiativă își pierde din autoritate, la fel și elanul României fu în cele din urmă tăiat de către celelalte state chiar și după încheierea rușinoaselor păci în urma pierderii războiului de către UE. Timp de cincizeci de ani…
  • Minciuna 
    Într-un tărâm de vis, demult, demult, trăiau nişte oameni care nu ştiau ce este minciuna. Ca un făcut, de fiecare dată când unul dintre ei încerca să ascundă adevărul, cuvintele prindeau viaţă şi-şi băteau joc de el, făcându-l să se bâlbâie îngrozitor. Într-o zi în acel tărâm sosi din lumi necunoscute un om foarte bogat.…
  • Necunoscuta din tren / Despre garduri / Şi despre flori 
    Necunoscuta din tren. Îmi place să rătăcesc noaptea pe peronul pustiu al unei gări, îmi aduce aminte că viaţa mea e un şir de pelerinaje. Lămpi zgribulite aruncă umbre lungi, bănci de plastic abia aşteaptă să te muşte. Toate sunt, dar noi vedem doar … Iluzia. Luna mare şi palidă, ea E, dar e atât de departe.... odată demult un…
  • Noapte la Praga 
    Pe Podul Carol se plimbau statui... Noi beam un vin fiert ieftin la masa unei terase dintr-o piaţetă unde statuia unui rege oarecare (pentru turiştii care invadaseră oraşul) nu se hotărâse încă să coboare de pe soclu. Stătea acolo impozant şi cenuşiu în mantia sa, neînţelegând agitaţia din jur, privind cu ochi goi eternitatea rece. Lumi…
  • Numele 
    Numele   Domnule Primar, subsemnatul Martin Cordelius Văcaru, solicit respectuos schimbarea numelui din următorul motiv… Marty ridică ochii de pe foaie și începu să roadă gânditor capătul pixului. ”Mata pune pe hârtie ideile”, spusese Nelu, ”că fac eu cererea. Nu trebuie să fie prea lungă, că n-o s-o citească nimeni.”…
  • Omul de dincolo 
      OMUL DE DINCOLO (Nuvelă) «De ce vă grăbiţi... de ce vă grăbiţi voi, oamenii, să spuneţi imediat despre un lucru că e nebunesc sau înţelept, bun sau rău?! Ce rost au toate astea?» (Goethe)             «Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge...»  (Eva…
  • Poveste de dragoste (2) 
    O aştepta. Ştia că o s-o aştepte. Spera. Se simţea uşor stingheră, pentru prima oară erau singuri. Toată ziua sub privirile lui, se pregătise pentru momentul în care vor fi singuri. Pentru că ştia că o să vină, pentru că şi-l dorea. Pentru o secundă se gândi că era pregătită pentru dorinţa pură ascunsă în ochii lui, dar…
  • Procesul de paternitate 
    I se spunea Nea Voicu. Locuia la etajul şapte al blocului turn cu numărul 58 de pe strada 7 Noiembrie, situat în apropierea Gării de Nord din Tecuci. Era un om mic de statură şi foarte sprinten. Când mergea pe stradă aproape alerga. Nea Voicu era un om respectabil. Avea un loc de muncă şi încă unul special. Era un fel de responsabil la depozitul…
  • Rolul 
    Era un actoraş de duzină, ştia asta foarte bine, nu va fi niciodată un star, nu va lua un Oscar, nu-şi va cumpăra o insulă exotică sau doar o femeie frumoasă, nu va face gesturi excentrice sau caritabile… Se împăcase cu rolurile mici, cu acele prezenţe necesare, dar comune în economia unui film sau a unei piese de teatru; şi în viaţa…
  • Să nu mă spui că am mâncat fasole 
      ˗˗ Costeleeee, unde dracu te-ai băgat, măăăă? ˗˗ Ce-ai, fă, de strigi ca nebuna? Uite-mă aci. Ai dat în orbu' găinilor? ˗˗ Vezi, mă, că a venit aia mică a lu' tușa Ioana. ˗˗ Unde-i, fă, că aci pă hol nu-i? ˗˗ Vezi, mă, prostule, că-i la ușă. Dă dracu' perdeaua din ochi și-o vezi... ˗˗ Făăă, Leano,…
  • Sunt bine, întotdeauna bine.... 
    Sunt bine, întotdeauna bine   Şuşoteam de zor pe carul mare, croşetând stele măreţe care vor apărea într-o zi la tv pe la voi. Fericire pe ici pe colo, prin mine… Explodez de atâta, nici nu ştiu ce să mai fac cu ea, să arunc în voi? Nu mă mai satur să nu contez pentru alţii decât atunci când nu au pe cine învinovăţi…
  • Tablouri dintr-o expoziţie: Ruptura 
    Tabloul nr- 1: Ruptura   Cu un scrâşnet prelung personalul se opri în halta din mijlocul câmpului. De jur împrejur, cât vedeai cu ochii, se întindeau lanurile de porumb ce unduiau alene în adierea vântului. Singurul semn că acolo s-ar afla o clădire era grupul celor patru plopi bătrâni cu frunza tremurătoare, ce străjuiau falnic…
  • Treceri 
    Mai treceam uneori prin viaţa ta, prin bucătăria ta, la o cafea, pe balconul tău, printre flori sau rochii, bluziţe, fustiţe, ciorapi, desuuri puse la uscat, prin baia ta cu scoici adunate de pe nişte plaje exotice şi lumânari parfumate, prin patul tău mătăsos, adormitor, chemător, prin trupul tău întrebător, prin părul tău ciufulit,…
  • Un evreu la Bug 
    (Din volumul în pregătire „Flash”) Oare se rădea vreodată moş Simion, sau numai scurta cu foarfeca părul de pe faţa-i lătăreaţă, bonomă pe care doar uneori se iţea o oarecare urmă de viclenie trecătoare. Oricum, timp de vreun an şi ceva cât am lucrat cu el, niciodată nu i-am văzut faţa cum arată de după acea pădure deasă de…
  • Un om nou în Dublin 
    Un om nou în Dublin Pe Thomas Street colț cu Meath Street este o tonetă de ziare. Mult timp acolo a lucrat o femeie în vârstă, care mi-a și inspirat tema pentru o poezie. Într-o dimineață, toneta a rămas închisă. M-am gândit că poate vânzătoarea nu s-a simțit bine și a rămas acasă, dar nu a venit nici zilele următoare. Era o…
  • Veşnica pomenire 
        Învăţătorul nostru Latif-hogea murise-ntr-o joi, cam pe la prânz. Mi-aduc doar aminte că dormeam cu motanul în braţe, pe canapeaua de lângă sobă, când bunicul meu s-a-ntors de la saia, mirosind a iarmá de orz şi-a păr de cal: -         Bă, tică, să duse şi păcătosu-ăla dă hogea Cemalladin,! Laaa…
• Category: Studii  (8)
  • Borges - Cărţile şi noaptea 
    "Iară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă."(Eminescu) În anul 1977, Borges începe seria de conferinţe de la Teatrul Coliseo din Buenos Aires, conferinţe pe care criticii literari le numeau mai degrabă “charlas”-“a sta la taifas”, “a face conversaţie”. Asemeni scrisului său, marcat de simplitate, la prima vedere, dar…
  • Din Ţara Măgarilor. Însemnări- autor: Ştefan Zeletin ( note de lect... 
        În parabola Din Ţara Măgarilor. Însemnări, Ştefan Zeletin, filozof, economist şi sociolog descrie cu gravitate şi sinceritate absolută o lume alterată. După anii de studiu petrecuţi în Apus, în urma cărora obţinuse titlul de doctor magna cum laudae în filozofie la Erlangen în Germania, autorul trăieşte şocul…
  • Este Ion Barbu un poet dificil, ermetic?  
    „Fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat. Un nu știu ce nomad în pupilele boabe de strugur veșted. Liniile feței anguloase, ochii vegetali, sporiți într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundați în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întrdeschise” (G. Călinescu- Istoria…
  • Friedrich Nietzsche  
        Căci frumosul nu-i decât pragul înspăimântătorului şi-l îndurăm anevoie şi peste măsură, aşa cum e, ne înminunează fiindcă, nepăsător, nu ne-nvredniceşte să ne dea pierzării.”   (Întâia elegie din Duino-Rainer Maria Rilke)       Filosoful Friedrich Nietzsche (1844…
  • Jean Baudrillard- Strategiile fatale 
      ”Lipsa de raţiune e victorioasă în toate sensurile- chiar acesta este principiul Răului.” În viziunea lui Canetti, există pe axa timpului un punct mort dincolo de care lucrurile scapă de sub control, se potenţializează, proliferează la infinit, îşi pierd sensul mergând către extreme. Lucrul este posibil, întrucât…
  • Platon, pe scurt 
    Parcurs tematic propus și organizat de prof. Patrizia Govi, laureată în filozofie   Cuprins 1.      Platon, Atena, context istoric 2.      Alegerea genului literar ”dialog” 3.      Ereditatea lui Socrate 4.      Utilizarea mitului pentru a face filozofie 5.      Centrul Platonismului 6.     …
  • Să ne ţinem de basme 
    Nu cred să existe român care, dacă a citit basme la viaţa lui, să nu-şi amintească „basmul” lui Petre Ispirescu Tinereţe fără bătrîneţe şi viată fără de moarte. Povestitorul – scriitor de fapt – spune că l-ar fi „cules” de la o slujnică în casă; care va să zică, ar fi o creaţie populară. Iată însă că acest basm nu…
  • The use of nonsense in Lewis Carroll’s Alice in Wonderland 
      The literary nonsense defined by Wim Tigges as “a genre of narrative literature which balances a multiplicity of meaning with a simultaneous absence of meaning…”, the balance being ”effected by playing with the rules of language, logic, prosody and representation, or a combination of these” is at the basis of Lewis Carroll’s…
• Category: Teatru  (1)
  • Uneori ne prinde bine absurdul 
    Uneori ne prinde bine absurdul   Tabela de personaje:   Atena Dinde – absolventă a facultăţilor de drept, de ştiinţe politice, de geografie, de medicină, de arhitectură  şi altele.   Malvina Dinde - fiica celei pomenite mai sus.   Dorel Sage – doctor decan al facultăţii de film şi teatru.   Dilemat…
• Category: Traduceri  (9)
  • Altazor (fragment din Prefaţă), autor Vicente Huidobro 
    Vicente Huidobro, Altazor (fragment din Prefata) Vicente García-Huidobro Fernández (n. 10 ianuarie 1893 - d. 2 ianuarie 1948) a fost un poet chilian. A provenit dintr-o familie aristocrată și a fost promotor alavangardismului și inițiator al creaționismului. Lirica sa, aflată în căutarea originalității absolute, este dominată de…
  • Clown par H. Michaux 
            Un jour. Un jour, bientôt peut-être. Un jour j'arracherai l'ancre qui tient mon navire loin des mers. Avec la sorte de courage qu'il faut pour être rien et rien que rien, je lâcherai ce qui paraissait m'être indissolublement proche. Je le trancherai, je le renverserai, je le romprai, je le ferai dégringoler. D'un coup…
  • Dos cuerpos, Două corpuri, autor Octavio Paz 
    Dos cuerpos frente a frente     son a veces dos olas    y la noche es océano.   Dos cuerpos frente a frente     son a veces dos piedros    y la noche desierto.   Dos cuerpos frente a frente     son a veces raices     en la noche enlazadas.   Dos cuerpos frente a frente      son a veces…
  • Gânduri în liniştea nopţii, autor Li Bai 
    静 夜 思 李 白   窗 前 明 月 光。。。 一 是 地 上 霜？ 举头 望 明 月 低 头 思 故 乡。   Gânduri în liniştea nopţii   Li Bai   Raze de lună jucăuşe în faţa ferestrei mele … Să fi căzut oare chiciură pe întreg pământul? Când îmi înalţ capul…
  • Inimă sfârtecată, autor Pierre Reverdy 
    Se cruţă prea Îi e atât de frică de-nvelişuri Învelişurile albastre ale cerului Şi pernele norilor E rău acoperit de propria-i credinţă Se teme foarte de paşii cei piezişi Şi de străzile tăiate-n gheaţă E prea gingaş pentru atâta iarnă Atât de mult se-ascunde de cel frig Încât e translucid în gheaţa…
  • Platon, pe scurt 
    Parcurs tematic propus și organizat de prof. Patrizia Govi, laureată în filozofie   Cuprins 1.      Platon, Atena, context istoric 2.      Alegerea genului literar ”dialog” 3.      Ereditatea lui Socrate 4.      Utilizarea mitului pentru a face filozofie 5.      Centrul Platonismului 6.     …
  • Poema 20, autor Pablo Neruda 
    Poema 20 Puedo escribir los versos más tristes esta noche. Escribir, por ejemplo: "La noche esta estrellada, y tiritan, azules, los astros, a lo lejos". El viento de la noche gira en el cielo y canta. Puedo escribir los versos más tristes esta noche. Yo la quise, y a veces ella también me quiso. En las noches como ésta la tuve…
  • Proverb biblic - Uri Zwi Grinberg 
    Proverb biblic proverb biblic: Mai bine în coada leilor decât în fruntea vulpilor   am visat un vis şi în vis: lei coborau din platoul muntos, strălucitori flămânzi de strugurii necopţi urmând vulpile roşii Iar Luna privea cum trece şirul lor în coada vulpilor   am mers şi eu după ei şi strigam în…
  • Stejarul ,autor Jason Blacker 
    Cândva ai desenat un stejar Era înalt gros puternic Înfipt adânc în pământul roditor Mărunt eram lângă acest stejar Am început să urc spre cele mai înalte ramuri El mă ridica şi vedeam tăriile cerului iar în adierea răcoroasă zăream orizontul şi chiar şi păsările în zbor atât de aproape Am urcat şi mai…